Conferința Școlilor Doctorale din Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași
Secțiunea Școala Doctorală de Teatru
Stop abandonului în Școlile Doctorale de Teatru!

Conform „Raportului de diagnostic al educației și cercetării din România. Realizări prezente și implicații pentru noi reforme în domeniu (Raportul QX)” al ministrului Educației și Cercetării, dat publicității pe 19 mai 2025, România este una din țările cu rata cea mai mare de abandon universitar din spațiul european. Cea mai severă rată de abandon e la nivelul programelor de studii doctorale, peste 50 la sută din doctoranzi nereușind să finalizeze cercetarea. Cel mai recent studiu privind abandonul în școlile doctorale din România se intitulează „Calitate în învățământul superior: internaționalizare și baze de date pentru dezvoltarea învățământului românesc” și este realizat de Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării (UEFISCDI)/ Centrul pentru Politici Publice în Învățământul Superior, Știință, Inovare și Antreprenoriat, în parteneriat cu Ministerul Educației. Cercetarea a fost realizată cu fonduri europene și a fost analizată perioada 2018-2022. Pentru perioada cercetată, procentul de abandon raportat era în jurul a 60 la sută. Situația alarmantă a dus la implementarea în 2025 a unui așa numit Program Național de Reducere a Abandonului Universitar (PNRU). Politica PNRU, mai degrabă decât de a furniza soluții miraculoase apte să tranșeze definitiv chestiunea abandonului universitar, este de a responsabiliza fiecare entitate academică în parte și de a o determina să identifice strategii și soluții punctuale adecvate specificului ei.

În acest context, Școala Doctorală de Teatru din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” Iași propune ca temă pentru actuala ediția a Conferinței pe care o organizăm anual o abordare frontală a subiectului abandonului doctoral, o punere onestă în discuție a cauzelor reale ce generează fenomenul de dropout, dar și realizarea unui inventar de soluții pentru ameliorarea unei situații mai grave decât suntem dispuși uneori să admitem.

Ne adresăm doctoranzilor din domeniul Teatrul și Artele Spectacolului pe care îi invităm să reflecteze la:

• vulnerabilități individuale și instituționale pe care le resimt în procesul de cercetare;
• în ce măsură așteptările (legate de infrastructură, program de pregătire, calitate a procesului de îndrumare, viață academică etc.) din faza pre-admitere au fost împlinite sau înșelate în perioada post-admitere?
• aspecte precum: pasiunea pentru tema aleasă și posibila diluare în timp a acestei pasiuni; relația cu conducătorul de doctorat și cu comisia de îndrumare și integritate academică; managementul timpului/ (de)prioritizarea timpului alocat cercetării; accesul la resursele de cercetare și eventuale obturări ale acestui acces; identificarea unor motivații suplimentare care să facă posibilă ducerea la bun sfârșit a cercetării;
• strategii personale cu valoare de exemplu, soluții explicite de depășire a situațiilor de criză, atitudini, principii, valori utile pentru o plasare cât mai solidă pe drumul cercetării și pentru o atingere cât mai sigură a destinației finale a cercetării.

Ne adresăm profesorilor îndrumători de doctorate din domeniul Teatrul și Artele Spectacolului pe care îi invităm să reflecteze la:

• aspecte generale ale sistemului educațional universitar, relevante în discuția de față, cu accent pe modul de organizare a programelor de studii doctorale și cu sublinierea a ceea ce este funcțional și a ceea ce este semi- sau dis-funcțional în momentul de față;
• modul în care, pe parcursul carierei, au gestionat relația cu doctoranzii coordonați și definițiile personale la care au ajuns pentru ideea unei îndrumări de succes;
• exemple de povești cu final fericit menite să inspire, să motiveze și să consolideze „kiturile de supraviețuire doctorală”;
• constante, pattern-uri, recurențe pe care le-au observat și le identifică drept semnale ce anunță posibilul abandon;
• exemple de strategii instituționale, de acțiuni implementate, de proiecte ce s-au bucurat de succes și au ameliorat, sau sunt în curs de a o face, rata abandonului doctoral.

Desigur, o simplă Conferință nu va rezolva probleme structurale ale învățământului românesc universitar. Scopul nostru este realist și vizează, prioritar, un dialog cât mai onest despre principalele probleme cu care, ca doctoranzi sau ca profesori, ne confruntăm în viața de fiecare zi din Școlile noastre doctorale. Ar putea fi un început reușit pentru un proces de lungă durată în care, de pe diverse poziții, cu diverse mijloace, să facem din abandonul doctoral un subiect închis sau măcar nu foarte relevant…