Time is a flat Circle

Artiști: Sabina Benescu, Andrei Botnaru, Dumitrița Gurău, Cătălin Marinescu, Radu Marțin

Curator: Lorena Marciuc

Design expozițional: Matei Bejenaru

Galeria Aparte, Facultatea de Arte Vizuale și Design, Iași
15 – 22 decembrie 2025

Deschiderea expoziției: 15 decembrie 2025, orele 18:00 – 21:00

Argument curatorial:

Expoziția Time is a Flat Circle se fundamentează pe ideea conform căreia timpul nu mai operează ca flux – având în subsidiar o presupusă dezvoltare sau succesiune – fiind perceput, în fapt, asemenea unei recurențe formale. Întrucât spațiul expoziției funcționează deliberat ca o demonstrație ontologică, experimentul curatorial urmărește construirea unui cadru în care timpul este afirmat în forma sa cea mai austeră: o circularitate fără devenire, vizibilă în repetarea constantă a aceleiași structuri conceptuale.

În acest sens, expoziția inversează logica lui Quentin Meillassoux asupra absolutului contingenței. Dacă, pentru Meillassoux, nimic nu garantează continuitatea legilor sau stabilitatea temporală, expoziția acționează deliberat în direcția opusă: ea suprimă diferența în detrimentul unei proliferări a posibilului. Fiecare lucrare reiterează, deci, același concept pentru a demonstra existența unui invariabil conceptual anterior diversității materiale, indiferent că apare prin transparența plexiglasului (Benescu), prin estetizarea algoritmică (Botnaru), prin modularități urbane replicate (Gurău), prin gesturi corporale reiterative (Marinescu) sau printr-o procesualitate reîncadrată perspectival (Marțin).

Recurența, construită material, reactivează într-o manieră critică logica deleuziană a repetiției, grefând pe ideea conform căreia repetitivitatea deschide posibilitatea diferenței acest experiment de restrângere a deschiderii pentru a evidenția faptul că aici diferența este redusă la nivelul accidental al suportului material. Imaginea și obiectul sunt instanțe ale aceluiași concept, variația mediului fiind mobilizată doar pentru a arăta că ideea rămâne identică indiferent de substanța care o poartă.

Din perspectivă heideggeriană, lucrările sunt tratate ca ființări în regim de stasis. Ele sunt ființări aflate în regim de recurență, menținute intenționat într-o stare de insistență, fără orizont interpretativ și, mai ales, fără progresie. Expoziția suspendă, așadar, deliberat potențialul hermeneutic pentru a privilegia perceperea modului în care ideea persistă.

Condiția artistului este integrată ca exemplu al aceleiași structuri recurente pentru a evidenția caracterul ontologic reiterativ al procesului creativ. Practica – fie ea transpusă în gesturi repetitive de zidire-dez-zidire (Marinescu) sau în munca extenuantă, aproape insesizabilă, a procesului creativ (Marțin) – apare ca instanță internă a revenirii desprinzându-se de imperativul producției noutății. Artistul este astfel înscris în aceeași logică monadică: reia aceeași idee pentru că variația este suspendată programatic în favoarea manifestării unui concept unic, non-evolutiv. Recurența devine, în acest context, un mod de a expune mecanismele interne ale creației, nu o diminuare a lor.

Tot astfel, operele mediate tehnologic (Botnaru) și cele care duplică imagini arhitecturale (Gurău) prezintă diferențe vizuale continue, dar acestea sunt pseudo-diferențe: variații ale suportului care mențin identitatea structurii. Reflexiile pe plexiglas (Benescu) devin repere vizuale ale aceleiași limite, indiferent de corpul care o atinge.

Expunerea mecanismului temporal însuși deconstruiește montajul și problematica narațiunii, propunând un „loop ontologic” în care ceea ce se repetă este tocmai faptul repetării. Spațiul expoziției funcționează astfel ca o peliculă fără desfășurare, un cadru fix care consolidează continuitatea formală a conceptului.

În Time is a Flat Circle, timpul este tratat ca ceea ce revine în sine fără a produce noutate. Prin reiterația aceleiași idei în materialități incompatibile între ele, expoziția suspendă orice posibilitate interpretativă și obligă vizitatorul să perceapă identitatea conceptului ca identitate, departe de simbol sau temă.

Timpul nu se mai consumă. El se repetă, iar prin această repetare, orice lume posibilă este suspendată, lăsând vizibilă doar structura care insistă.

Un proiect realizat în cadrul Școlii Doctorale de Arte Vizuale, Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, în parteneriat cu FLOW DEVELOPMENT și cu sprijinul Centrului de Cercetare în Estetică aplicată și Practici bazate pe cercetare / Center for Applied Aesthetics and Research-based practices (CeAR) și al Vector Studio.

Proiect expozițional bazat pe cercetare realizat cu sprijinul financiar al CNFIS, prin intermediul proiectului CNFIS-FDI-2025-F-0091.

Coordonatori de doctorat:

Prof. univ. dr. Matei Bejenaru, Prof. univ. dr. Cătălin Gheorghe, Prof. univ. dr. Cristian Nae, Prof. univ. dr. Atena-Elena Simionescu, Prof. univ. dr. Adrian Stoleriu